Publicul orădean este invitat joi, 11 noiembrie, ora. 19.00 la Catedrala Romano – Catolică, din Oradea pentru a audia concertul Muzica umbrelor. Tematica comună a trecerii în neființă se regăsește în lucrările serii; Edward Elgar – Sospiri, op. 70, Gustav Mahler – Kindertotenlieder, Samuel Barber – Adagio pentru coarde, op.11, Modest Mussorgsky – Cântecele și dansurile morții, Jean Sibelius – Moartea Melisandei din Suita Pelléas et Mélisande, op. 46. Sentimentele sfâșietoare pe care le aduce moartea odată cu ea, vor fi exprimate de către baritonul Florin Estefan, alături de Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea, condusă de maestrul Vladimir Lungu.

Sospiri, op. 70 este o lucrare compusă cu puțin timp înaintea declanșării Primului Război Mondial și este scrisă pentru orchestră de coarde, harpă și orgă. Inițial, piesa trebuia să poarte numele Soupir d’Amour (Suspin de dragoste). Însă, intensitatea sentimentelor create de muzica lui Elgar, l-a făcut pe compozitor să îi schimbe numele în italienescul Sospiri (Suspine). Premiera acesteia a avut loc la 15 august 1914 în Queen’s Hall, Londra, iar piesa a fost dedicată violonistului Billy Reed, un prieten vechi al compozitorului.

În forma sa originală, Kindertodtenlieder a fost o colecție de 428 de poeme scrise de Friedrich Rückert, scrise între 1833 și 1834, care surprindeau emoția și durerea autorului pricinuite de pierderea a doi dintre copii săi. Aceste  poeme au primit o formă muzicală în anul 1904, atunci când Gustav Mahler le-a îmbrăcat într-un ciclu muzical pentru voce și orchestră

Adagio pentru coarde, op.11 de Samuel Barber este construită în mare parte pe un motiv repetitiv alcătuit din trei note. Melodia întregii lucrări este caracterizată de o melancolie profundă. Pe măsură ce discursul sonor se dezvoltă, frazele devin din ce în ce mai ample, tensiunea acumulată inundă întreg discursul muzical.

Cântecele și dansurile morții, colecție dedicată vocii și pianului s-a născut pe muzica compozitorului rus Modest Mussorgsky și pe versurile poetului Arseny Golenishchev-Kutuzov. Ciclul cuprinde patru piese care reflectă moartea în forma realistă din Rusia secolului al XIX-lea, prin temele abordate. Primul lied, Cântec de leagăn ilustrează moartea unui bebeluș, cel de-al doilea, Serenada exprimă moartea unei femei tinere. Trepak este lucrarea care creionează un țăran băut, care își pierde viața sub zăpezile viscolului, iar ultimul lied, Mareșalul exprimă moartea unui mareșal pe câmpul de luptă.

Moartea Melisandei este ultima parte din suita Pelléas et Mélisande și concluzionează finalul tragic al poveștii de dragoste dintre cele două personaje. Suita a servit drept muzică incidentală pentru piesa de teatru cu același nume, scrisă de Maurice Maeterlinck. Sibelius a compus inițial 10 părți, reducând apoi la 9, iar premiera a avut loc la Teatrul Suedez din Helsinki la 17 martie 1905, fiind dirijată chiar de către compozitor.

Baritonul Florin Estefan a început studiul cântului vocal la Facultatea de Muzică din Oradea. S-a perfecționat ulterior la Cardiff și Florența, lucrând cu nume mari ai artei scenice, precum Dennis O’Neill, Mariana Nicolesco, Ileana Cotrubaș și Viorica Cortez. Începând cu perioada studenției, Estefan a participat la numeroase concursuri, unde a fotst distins cu diferite premii, enumerând: Premiul I la Concursul Național „Sabin Drăgoi” Timișoara, premiul I în anul 2003 la Concursul Internațional „Hariclea Darclee” Brăila și premiul al II-lea la Concursul Internațional de Canto „Arta Florescu” București. În anul 2005, baritonul a participat la premiera mondială a Integralei Liedurilor de George Enescu din Japonia. Repertoriul baritonului cuprinde atât creații scenice, cât și lucrări vocal-simfonice. Printre rolurile abordate de acesta se numără Enrico din „Lucia di Lammermoor” de G. Donizetti, Marcello din „Boema” și Sharpless din „Madama Butterfly” din creația pucciniană, Germont din „Traviata” de G. Verdi și altele. În prezent, Florin Estefan este solist și manager general al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca și cadru didactic la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”.

Dirijorul Vladimir Lungu s-a născut în Republica Moldova, însă a absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, studiind cu dirijori renumiți precum Petru Sbârcea și Gheorghe Victor Dumănescu. Cariera dirijorală a început-o la Opera Națională Română din Cluj-Napoca în anul 2002, unde și-a desfășurat activitatea timp de 5 ani. În continuare, Vladimir Lungu a devenit dirijor al Operei de Stat din orașul Mersin, Turcia, preluând din 2009 și poziția de director artistic. Acesta s-a aflat la pupitrul dirijoral al orchestrelor din România, Tucia, Republica Moldova și Republica Cehă. În anul 2013, Vladimir Lungu a primit distincția de „Dirijorul Anului”, acordată de Turkey Lions Club. Din anul 2015, acesta și-a început cariera didactică la Conservatorul de Stat din Izmir, continuând de asemenea și colaborarea cu Opera de Stat Izmir.

Parteneri și sponsori ai Filarmonicii de Stat din Oradea: Consiliul Județean Bihor, Primăria Municipiului Oradea, Visit Oradea, Utopium SRL Oradea, Zile și Nopți Oradea, Durans.

Parteneri media: Magic FM, Radio Vocea Evangheliei și Bihoreanul

Biletele pentru concert s-au pus în vânzare pe platforma bilete.ro și la Casa de bilete a Filarmonicii de Stat din Oradea.

Urmăriți-ne pe:

www.facebook.com/filarmonicaoradea

https://www.instagram.com/filarmonicaoradea

Vă așteptăm!

Echipa Filarmonicii de Stat Oradea