ROMEO RÎMBU

De-a lungul carierei profesionale, dirijorul Romeo Rîmbu şi-a câştigat recunoaşterea pe plan naţional şi internaţional, fiind invitatul permanent al unor renumite orchestre din ţară şi străinătate. Formarea sa muzicală o datorează şcolii interpretative clujene, studiind în cadrul Liceului de Artă „Sigismund Toduţă” şi Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, fiind licenţiat cu nota maximă.

Ca oboist, Romeo Rîmbu colaborează cu diferite formaţii şi orchestre, concertând în România, Germania, Italia, Grecia, Spania, Franţa, Elveţia, fiind multiplu laureat al concursurilor de specialitate. În ipostază solistică, dintre cele mai importante succese se remarcă interpretarea Concertului pentru oboi şi orchestră de W.A. Mozart în celebra sală Musikverein din Viena. Acest concert, împreună cu alte lucrări, au fost înregistrate pe două LP-uri pentru Casa de discuri Electrecord. Pentru muzicianul Romeo Rîmbu, arta dirijorală a constituit o preocupare constantă din anul 1990, odată cu participarea la un curs de specializare în cadrul Academiei „Ottorino Respighi” din Roma. În perioada 1991-1993, a studiat dirijatul la Oradea, iar în 1995 a obţinut o bursă oferită de Guvernul italian, pentru a se perfecţiona la Academia din Pescara. De asemenea, un an mai târziu, Romeo Rîmbu a fost invitat la un curs de perfecţionare la Budapesta, de către Maestrul Erich Bergel.

Dirijând peste 1000 de concerte în Europa, S.U.A., Brazilia, Japonia şi Coreea de Sud, la pupitrul unor reputate ansambluri simfonice (Orchestrele Filarmonicilor din Arad, Bacău, Botoşani, Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Oradea, Satu-Mare, Sibiu, Târgu-Mureş, Opera Naţională Română din Cluj-Napoca, Orchestra de cameră a Radiodifuziunii Române, Shanghai Broadcasting Symphony Orchestra, L’Orchestre du Conservatoire de Rennes, The New York University’s Contemporary Music Ensemble, The Gyeonggi Philharmonic Orchestra, Orchestra Naţională a Moldovei, Korean Symphony Orchestra, The Symphonic Orchestra of Athens, Wuppertaler Symphonieorchester), Romeo Rîmbu a susţinut concerte în săli prestigioase ale lumii: Seoul Arts Center, Musikverein din Viena, Hercules-Saal din Munchen, Teatrul Manzoni şi Opera din Roma, Teatrul Aariaga din Bilbao.

Totodată, a fost membrul unor comisii de jurizare ale concursurilor internaţionale de la Mazara del Vallo, Marsala, Erice şi Tokyo, alături de personalităţi precum Agostino Orizio sau Aldo Ciccolini.

Punând în valoare creaţia compozitorilor ce au activat la Oradea (Johann Michael Haydn, Wenzel Pichl şi Karl Ditters von Dittersdorf), dirijorul Romeo Rîmbu a realizat 5 CD-uri editate de Casa de discuri Olympia din Londra – imprimări cotate cu cinci stele de către critica de specialitate londoneză, fiind recomandate ca imprimări de referinţă. De altfel, muzicianul promovează şi muzica nouă, fiind interpretul preferat al compozitorului italian Luciano Simoni, imprimând cu Filarmonica din Târgu-Mureş şapte CD-uri la Casele de discuri INEDITA şi AGORA.

Dirijor permanent al Filarmonicii de Stat Oradea, Romeo Rîmbu doctor în muzică, deţine şi funcţia de profesor al Facultății de Arte, Departamentul de Muzică din cadrul Universității din Oradea. Totodată, deţine statutul de membru fondator, director artistic şi dirijor permanent al Noii Orchestre Transilvane, cu sediul la Bistriţa, colectiv format prin selectarea celor mai valoroşi artişti instrumentişti ardeleni.

 

 

 

JANKÓ ZSOLT

Dirijorul Jankó Zsolt s-a născut în 1978 la Cluj. După studii de vioară la Liceul de Artă „Sigismund Toduţă” din oraşul natal, în 2002 a absolvit secţia de dirijat orchestră a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, sub îndrumarea maestrului Petre Sbârcea, tot aici a urmat masteratul în arta dirijorală.

Între 2003-2004 a studiat la Universitatea de Muzică din Viena cu Leopold Hager, în 2005-2006 a obţinut o bursă Erasmus la Conservatorul „Benedetto Marcello” din Veneţia studiind cu Giorgio Proietti.

În perioada 1999-2008 a participat la numeroase cursuri de măiestrie, susţinute de: Octav Calleya (1999, 2000, 2001), Emily F. Brown (2002), Acél Ervin (2003), Peskó Zoltán (2005, 2006, 2008) şi Tihanyi László (Szombathely 2007, curs de dirijat muzică modernă), în aprilie 2010 a participat la cursurile de dirijat organizate de Orchestra Tonhalle din Zürich, sub îndrumarea dirijorului David Zinman.

Între anii 2005-2007 a fost asistent universitar, conducând cursurile Orchestrei Facultăţii de Muzică a Universității Oradea. De-a lungul activităţii sale concertistice a dirijat orchestrele simfonice ale filarmonicilor din Sibiu, Braşov, Cluj, Satu Mare, Craiova, Orchestra de Cameră Radio Bucureşti, Orchestra Filarmonicii din Odorheiu Secuiesc. În Ungaria a fost invitat să dirijeze Orchestrele Simfonice MÁV, Szeged şi Szombathely.

În calitate de dirijor al Filarmonicii de Stat Oradea, pe lângă concertele simfonice din cadrul stagiunii, susţine cu regularitate şi concerte educative pentru tineret. A realizat totodată numeroase spectacole de operă şi balet cu Opera Naţională Română şi Opera Maghiară din Cluj, în instituția din urmă deținând din anul 2010 și funcția de dirijor permanent. În cadrul Festivalului Bartók din Cluj a dirijat toate cele trei compoziţii pentru scenă semnate de Bartók. Cu ocazia Zilelor Muzicii din Nyírbátor (Ungaria) a dirijat în 2007 Pärnu City Orchestra din Estonia. În 2010 a dirijat la Festivalul Internaţional de Operă de la Miskolc (Ungaria) şi în cadrul Festivalului Schleswig-Holstein la celebrul Konzerthaus din Berlin.

Între anii 2010-2015 a fost dirijorul asistent al Orchestrei Festival din Budapesta.

 

 

 

Foști dirijori

IOSIF ROMULUS BOTTO (1949 – 1951)

Iosif Romulus Botto a fost fondatorul a peste 30 de coruri și fanfare din Banat și Transilvania din perioada interbelică, compozitorul celebrului marş „Treceți, batalioane române, Carpații!” Cu gradul de sublocotenent, el a condus formații de referință din Arad și Oradea.

Între anii 1947-1952, a fost directorul Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din Oradea, devenind în 1949, la înființarea filarmonicii, primul dirijor al orchestrei simfonice. Sub conducerea lui, la data de 19 februarie 1949, are loc primul concert al Filarmonicii de Stat din Oradea, cu programul v. Beethoven: Uvertura „Leonora” nr. 3, W. A. Mozart: Simfonia nr. 41, în Do major, „Jupiter”, P. I. Ceaikovski: Marș slav, F. Chopin: Concert pentru pian și orchestră nr. 1, în mi minor, solistă fiind ANTAL ILONA – pian.

MATOLCSI ZOLTÁN (1950 – 1952)

CONSTANTIN DULGHERESCU (1952 – 1953)

AUREL POPA (1953 – 1955)

Într-o perioadă în care concertele simfonice nu aveau încă o regularitate săptămânală, angajarea ca dirijor permanent a lui Aurel Popa a adus cu sine un randament constant al concertelor și o oarecare diversificare repertorială.

ERICH BERGEL (1955 – 1959)

Venirea la pupitrul orchestrei orădene a dirijorului Erich Bergel (1 decembrie 1955) a constituit un real reviriment. Sosit de la școala dirijorală a lui Antonin Ciolan, Erich Bergel a adus cu el idei constructive şi benefice orchestrei simfonice din Oradea.  Prin intermediul repertoriului inclus în program – 20 de concerti grossi, o serie de concerte instrumentale preclasice ale lui J. S. Bach, G. Fr. Handel, A. Corelli, F. Geminiani,  nivelul orchestrei de coarde s-a îmbunătățit considerabil. Preocuparea specială pentru problemele de acordaj, de omogenitate și dozaj în sânul ansamblului de suflători era o altă sarcină care devenise firească pentru dirijorul entuziast, în ideea conturării unui ansamblu cât mai performant.

Inițiativele lui Erich Bergel au vizat și o nouă alcătuire a repertoriului. Urmărind un dublu scop, pedagogic și artistic, Erich Bergel a  adăugat în repertoriul orchestrei simfoniile de maturitate ale lui Mozart, Haydn și Beethoven. Din acest moment mai era doar un pas până când orchestra orădeană să interpreteze întreaga creație simfonică a lui F. Schubert, F. Mendelssohn-Bartholdy, R. Schumann, J. Brahms, A. Dvořák, P. I. Ceaikovski, mai apoi lucrări orchestrale din creaţia lui Rimski-Korsakov, S. Prokofiev, O. Respighi, G. Enescu şi S. Toduță.
Grație muncii tenace şi perseverente, a preocupării pentru dezvoltarea şi maturizarea  orchestrei în scurt timp  s-a ajuns la nivelul la care orice creație simfonică, independent de apartenența ei stilistică și de complexitatea componistică, devenea abordabilă.

MIRON RAȚIU (1957 – 1990)

În septembrie 1957, sosea de la aceeași școală clujeană de dirijori a lui Antonin Ciolan tânărul Miron Rațiu. Împărțind pupitrul dirijoral cu Erich Bergel, Liviu Florea, Remus Georgescu și Ervin Acél, Miron Rațiu s-a atașat pentru o viață de filarmonica orădeană, contribuind prin competențele sale și entuziasmul particular la prosperitatea instituției, devenind astfel „o persoană emblematică a orașului”. (Revista „Familia” – 12/1967).

Aliniindu-se ideilor anterioare legate de progresul ansamblului orchestral, Miron Rațiu a continuat procesul de dezvoltare a orchestrei, fiind promotorul afirmării instrumentiștilor prin activități camerale.
Ca dirijor, Miron Rațiu nu a fost adeptul unor delimitări stilistice. Totuși, impetuozitatea-i specifică și temperamentul său muzical îl îndreaptă preferențial spre creațiile romantice de înaltă vibrație. Interpretările unor lucrări ca ”Simfonia fantastică” de H. Berlioz, Simfoniile IV, V, VI de P. I. Ceaikovski, Simfonia în re minor de C. Franck, au constituit prilejuri ale marilor sale succese.

Miron Rațiu a fost în același timp, un constant și eficient propagator al creației românești, atât în țară cât și peste hotare în concertele care au avut loc în Franța, Italia, Germania și Polonia.

LIVIU FLOREA (1959 – 1960)

REMUS GEORGESCU (1960 – 1963)

Ajuns la pupitrul filarmonicii în 1960, prin activitatea sa ca dirijor permanent, Remus Georgescu a rămas  în memoria orădenilor, cunoscători de artă.

Riguros în pregătirea concertelor sale, Remus Georgescu a avut un real succes, propunând publicului creații relativ recente de o valoare imensurabilă semnate de A. Bruckner, G. Mahler, I. Stravinski, B. Britten, Kodály Z., A. Honegger, A. Skriabin, O. Respighi.

ERVIN ACÉL (1963 – 1991 și 1999 – 2006)

Dirijorul Ervin Acél se numără printre cei mai prestigioși șefi de orchestră ai Filarmonicii din Oradea, activitatea sa dirijorală și didactică desfășurându-se aici între 1963 – 1991 și 1999 – 2006. Preocupat să aibă la îndemână un ansamblu simfonic cu potențial ridicat, Ervin Acél s-a implicat  în consolidarea orchestrei, promovând instrumentiști tineri și talentați, cărora să le poată propune un repertoriu artistic cât mai vast şi diversificat.

Pe de altă parte, Ervin Acél este considerat ca fiind inițiatorul turneelor peste hotare ale Filarmonicii din Oradea. Încă înainte de a fi numit director al instituției, maestrul Acél stabileşte  turnee menite să evidenţieze peste hotare  școala componistică și interpretativă din România.

Beneficiind de un aparat orchestral quasi complet, Ervin Acél a diversificat considerabil repertoriul, inserând cicluri îndrăznețe de lucrări simfonice de mare audiență cum ar fi Poemele simfonice ale lui Richard Strauss.

În același timp, mergând pe linia diversificării repertoriale, în perioada lui Ervin Acél a devenit o tradiție programarea, cu precădere în închiderea stagiunilor, a unor concerte vocal-simfonice, mult prețuite de către melomani.
Inițiativa lui Ervin Acél de a organiza la Oradea un curs de dirijat pentru tinerii muzicieni din țară și din străinătate a reprezentat o nouă modalitate excepțională de a plasa instituția într-un circuit internațional favorabil.

Demn de menționat este și faptul că o mare parte a excepționalei producții discografice realizată de către filarmoniștii orădeni, este dirijată de Ervin Acél. Nu este întâmplător faptul că înregistrările cu Concertele pentru flaut și orchestră de W. A. Mozart, în interpretarea flautistului Gavril Costea, au reprezentat discul românesc la Stockholm, fiind elogios apreciate de juriu.

AVRAM GEOLDEȘ – dirijor cor (1997 – 2005)

Sari la conținut