Miercuri, 18 septembrie 2024, ora 19:00

Teatrul de Stat Oradea – Regina Maria

Concert Vocal Simfonic

Kyrie Eleison

Dirijor: Gianpaolo Mazzoli

Soliști: Egyed Apollónia – Sopran

Daniel Magdal – Tenor

Florin Estefan – Bariton

Corul și Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea

În program: 

Giacomo Puccini:

-Messa di Gloria – “Kyrie”

– Cantata “Cessato il suon dell’armi” (“ I figli d’Italia bella”)

– “Un Bel di vedremo” – Madama Butterfly

-“Vissi d’arte” – Tosca

-“E lucevan le stelle” – Tosca

-“Nessun dorma” – Turandot

-“Te deum” – Tosca

-Duetul Giorgetta – Michele din Il Tabarro “Perche non vai a letto” și aria “Nulla silenzio”

-“O soave fanciulla” – Boema

Un concert inedit, care îmbină lumea liturgică cu cea laică este Kyrie eleison. Cei doi termeni proveniți din limba greacă veche și utilizați de cele mai multe ori împreună, reprezintă o rugăciune importantă în liturghia creștină, preponderent în ritul ortodox, dar și în cel catolic. Termenii se traduc prin fraza Doamne miluiește / fie-ți milă! De asemenea, reprezintă frecvent una dintre părțile din genul misei sau a recviemului, chiar și în cazurile în care este intitulată doar Kyrie. Această parte se află de obicei la începutul lucrării și adesea se repetă spre finalul acesteia.

Din motivele enumerate mai sus, concertul Kyrie eleison se dorește a fi un eveniment care pornește dinspre religie și prezintă totodată lumea celor muritori. Astfel, și muzica clasică își are originile în biserică, rădăcinile ei provenind din muzica religioasă catolică, iar scrierea muzicală fiind regăsită tot în documentele bisericești. Notația muzicală actuală a fost creată în mare parte de un călugăr, în preajma anului 1000. Iată cum muzica clasică s-a dezvoltat și a cuprins o întreagă lume și a cucerit nenumărate suflete.

Concertul Kyrie Eleison va avea loc miercuri, 18 septembrie, ora 19.00 la Teatrul Regina Maria din Oradea. Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea va fi dirijată de Gianpaolo Mazzoli, iar soliștii invitați vor fi soprana Egyed Apollónia, tenorul Daniel Magdal și baritonul Florin Estefan, alături de aceștia urcând pe scenă Corul Filarmonicii de Stat Oradea. Programul, nu întâmplător, este alcătuit în întregime din lucrări scrise de Giacomo Puccini. Anul 2024 este declarat în lumea muzicală Centenar Puccini, deoarece compozitorul s-a stins din viață la 29 noiembrie 1924. Astfel, creația lui Puccini este pusă în prim-plan mai mult decât oricând anul acesta, în toate teatrele de operă și chiar filarmonicile din lume. Programul din data de 18 septembrie va avea în componența sa: Fragmentul Kyrie din Messa di Gloria și arii din operele Madama Butterfly, Tosca, Turandot, Boema și Il Tabarro (Mantaua). Astfel, Puccini va fi încununat prin câteva dintre cele mai semnificative lucrări ale sale, într-un concert al cărui mesaj este înălțător: Kyrie eleison. 

Giacomo Puccini a rămas în istorie ca unul dintre cei mai prolifici compozitori de operă. Cu toate acestea, opera nu a fost singurul gen abordat de compozitorul italian. Din genul vocal-simfonic, probabil cea mai importantă lucrare a sa este Messa sau Messa a quattro voci. Titlul care s-a întipărit în lumea muzicală este Messa di Gloria, cu toate că acest gen de misă este una mai redusă, în comparație cu cea pucciniană, respectiv conține doar părțile Kyrie și Gloria. Messa scrisă de Giacomo Puccini este structurată astfel: Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus, Benedictus și Agnus Dei.

Messa este o lucrare de tinerețe a lui Puccini, fiind compusă ca și lucrare de absolvire a Institutului Muzical Pacini. Premiera acesteia a avut loc la Lucca, în orașul natal al compozitorului, la 12 iulie 1880. Însă, fragmentul Credo fusese deja interpretat în 1878, fiind scris inițial de către Puccini ca lucrare separată de celelalte. Puccini nu a publicat niciodată întregul manuscris al misei, fiind scos la lumină abia cu câteva decenii mai târziu. În ciuda faptului că lucrarea a fost bine-primită la premieră, aceasta nu a mai fost cântată până în 1952, atunci când a fost reluată la Chicago și apoi la Napoli. Însă, de menționat este faptul că anumite teme din Messa au fost folosite de Puccini în alte lucrări: Agnus Dei în opera Manon Lescaut și Kyrie în Edgar. La Oradea, concertul din 18 septembrie va fi deschis cu Kyrie.

Una dintre lucrările cel mai puțin cunoscute din creația lui Puccini, este cantata Cessato il suon dell’armi –  I figli d’Italia bella. Puccini era un tânăr ce abia împlinise 18 ani, atunci când a scris lucrarea, respectiv în 1877, și a compus-o pentru un concurs local, însă fără să-l câștige. Partitura cantatei s-a găsit parțial abia în anul 2003 de către Simonetta Puccini, nepoata compozitorului, în casa sa de la Torre del Lago. Din partitură lipseau știmele de tenor, trombon și corn, însă Don Emilio Maggini a rescris aceste părți, pentru a fi cântată în 6 iunie 2003 la Lucca, sub conducerea maestrului Gianfranco Cosmi. Câteva luni mai târziu a fost înregistrată de către Orchestra Simfonică Giuseppe Verdi și Corul din Milano, sub bagheta dirijorului Riccardo Chailly. Abia în anul 2018, în biblioteca Conservatorului Boccherini, Gabriella Biagi Ravenni a găsit un manuscris semnat anonim, care se intitula Figli d’Italia bella. Acesta s-a dovedit a fi partitura integrală a cantatei. 

Una dintre cele mai emoționante arii scrise vreodată în istoria operei este Un bel dì, vedremo (Într-o bună zi, ne vom vedea) și se referă la întâlnirea mult-așteptată a lui Cio-Cio-San (Butterfly) cu soțul ei, ofițerul Pinkerton. Este cea mai cunoscută arie din opera Madama Butterfly, scrisă de Puccini în 1904.

În actul al doilea, Butterfly îl așteaptă pe soțul ei, ofițerul naval american B.F. Pinkerton, cu care este căsătorită de trei ani. Acesta a plecat de lângă soția sa imediat după nuntă și nu s-a mai întors în Nagasaki în tot acest timp. Suzuki, servitoarea lui Cio-Cio-San crede că Pinkerton nu se va mai întoarce niciodată în Japonia, însă tânăra Butterfly visează optimistă la ziua revederii cu soțul ei, imaginându-și scena în care vasul alb va intra în portul din Nagasaki și îl va aduce pe cel iubit. Alături de frumusețea lirică a ariei, aceasta are și o însemnătate dramatică în operă. Această frumoasă zi a revederii, se dovedește a fi ultima din viața lui Butterfly. Pinkerton revine în Japonia, însă alături de soția sa din America. Butterfly, sfâșiată de durere, se sinucide. Astfel, aria sopranei, devine cel mai semnificativ moment al operei.

Ariile de soprană din creația pucciniană reprezintă unele dintre cele mai emoționante partituri vocale care s-au scris vreodată. Lirismul îmbinat cu dramatismul profund creează emoții atât de intense, încât le plasează pe un piedestal al creației de operă universale. Una dintre aceste arii este și Vissi d’arte din opera Tosca, finalizată de Puccini în anul 1900. Aria este cântată în actul al doilea de către personajul principal, Floria Tosca. Ea se află în aceeași încăpere cu Baronul Scarpia, care îl supune la chinuri fatale pe Mario Cavaradossi, iubitul Floriei. Tosca încearcă să își salveze iubitul, cerând îndurare din partea crudului Scarpia. În aria Vissi d’arte ea relatează faptul că viața ei s-a rezumat mereu doar la artă și iubire. 

Din opera Tosca face parte și faimoasa arie de tenor E lucevan le stelle (Și stelele străluceau). Aria este cântată în actul trei de către Mario Cavaradossi, atunci când așteaptă să fie executat pe acoperișul Castelului Sant’Angelo din Roma. În arie, pictorul Cavaradossi își amintește de clipele fericite pe care le-a trăit alături de Floria Tosca și suferă cumplit, din cauza faptului că va muri în curând, iar toate acele momente de bucurie au devenit doar o amintire.

La începutul ariei poate fi auzit un solo sumbru de clarinet, care accentuează atmosfera apăsătoare. Începutul ariei poate fi auzit și mai devreme pe parcursul actului al treilea, atunci când cerul se luminează, iar execuția lui Cavaradossi se pregătește a fi înfăptuită. De asemenea, aceeași linie melodică poate fi auzită odată cu versurile O dolci baci, o languide carezze (Oh, sărutări dulci și mângâieri languroase) și din nou în ultimele măsuri din operă, atunci când Tosca se sinucide, după ce iubitul ei a fost ucis.

Una dintre cele mai cunoscute arii scrise vreodată este Nessun Dorma (Nimeni nu doarme), iar popularitatea ei nu se datorează doar frumuseții partiturii, ci și a interpretării tenorului Luciano Pavarotti. Nessun Dorma este cântată în actul final al operei Turandot, ultima operă scrisă de Puccini. Aria este interpretată de Calaf, prințul necunoscut, care s-a îndrăgostit la prima vedere de Principesa Turandot. Însă, sufletul principesei pare a fi de gheață, căci orice bărbat care încearcă să o cucerească trebuie să răspundă corect la trei întrebări foarte dificile. Dacă greșește chiar și un singur răspuns, bărbatului i se taie capul. Însă, Calaf reușește să răspundă corect și principesa trebuie să îi devină soție. Aceasta însă se opune căsătoriei și Calaf îi propune o singură provocare: Să afle până la răsăritul soarelui, care este numele său. Dacă Turandot află numele, îl poate omorî pe principele necunoscut. În arie, Calaf descrie faptul că nimeni nu doarme și toți din regat încearcă să afle care este numele său. Însă, el va păstra secretul în sufletul său și printr-un sărut o va cuceri pe Turandot, ceea ce se și întâmplă în finalul triumfător al operei.

Nessun Dorma a devenit faimoasă mai ales odată cu interpretarea lui Luciano Pavarotti la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990, care a cucerit întreaga lume. Ulterior, aria a apărut în numeroase producții de televiziune și filme. 

Opera Tosca atribuie fiecărui personaj principal cel puțin câte o arie care să impresioneze auditoriul, din toate punctele de vedere. În afară de Vissi d’arte a sopranei și E lucevan le stelle a tenorului, aria care îl reprezintă pe Scarpia este Te Deum. Aria baritonului nu este atât de cunoscută, precum celelalte două enumerate, dar cu toate acestea, bogăția acestui moment din operă este una greu de cuprins în cuvinte. Calitățile vocale ale baritonului ies în evidență în această arie, în care vocea sa se împletește cu un fundal muzical de invidiat: Orchestră, în care este inclusă și orga de biserică, cor, și chiar clopote de biserică. Astfel, sunetul creat este de o bogăție incredibilă, care se dezvoltă în armonii înălțătoare.  

În afară de partea strict muzicală, în Te Deum se reflectă emoția profundă a lui Scarpia. Acesta înfățișează un personaj de o cruzime rară, care pare incapabil de a dezvolta sentimente profunde. Cu toate acestea, în aria de la finalul actului I se observă iubirea pe care i-o poartă Toscăi. Însă, modul prin care încearcă să o obțină pe cea de care este îndrăgostit îi scoate la iveală caracterul murdar: El vrea să îl îndepărteze pe Cavaradossi, iubitul Toscăi, prin cele mai dureroase metode. 

O altă capodoperă pucciniană este Il Trittico (Tripticul) care reprezintă trei opere, scrise într-un act, care diferă radical una față de cealaltă, din toate punctele de vedere. Cele trei opere sunt: Il Tabarro (Mantaua), Suor Angelica și Gianni Schicchi.

Prima dintre cele trei, Il Tabarro a fost inspirată din piesa de teatru La houppelande de Didier Gold. A avut premiera la Metropolitan Opera din New York, la 14 decembrie 1918. În concertul de la Filarmonica din Oradea se vor cânta două momente din opera pucciniană, respectiv duetul Michele-Giorgetta Perché non vai a letto? și aria baritonului Nulla! Silenzo!.

Acțiunea se petrece pe o barcă, ce se află pe râul Sena din Paris. Michele și Giorgetta sunt proprietarii bărcii, însă Giorgetta este nefericită lângă soțul ei și trăiește o aventură cu unul dintre angajați, respectiv cu Luigi. Michele bănuiește infidelitatea soției și din acest motiv o întreabă Perché non vai a letto? (De ce nu mergi să te culci?). Giorgetta își așteaptă în taină amantul, însă Michele îi amintește de clipele în care erau fericiți și aveau și un copil. Tensiunea crește pe parcursul duetului, Michele o acuză pe soția sa de faptul că nu îl mai iubește, iar Giorgetta cedează și se preface că merge să se culce. Duetul este urmat de aria personajului masculin. Nulla! Silenzio! (Nimic, liniște) se referă la liniștea nopții, timp în care Michele stă pe punte și încearcă să își dea seama cine ar putea fi amantul soției. Totodată, își dă seama că pacea sa interioară poate veni doar odată cu moartea amantului și decide să îl ucidă de îndată ce îi află identitatea. La scurt timp după arie, Luigi ajunge pe punte și este ucis de stăpânul său. Scena ororii i se dezvăluie Giorgettei, atunci când Michele dă la o parte mantaua sa, unde a ascuns cadavrul amantului.

O altă capodoperă pucciniană ce a cuprins întreg mapamondul este opera La Bohème (Boema), compusă în 1896 cu un libret scris de Luigi Illica și Giuseppe Giacosa și după romanul Scènes de la vie de bohème (Scene din viața unui boem) de Henri Murger. Unul dintre momentele-cheie ale operei este duetul O soave fanciulla (Oh, delicată domnișoară) dintre Rodolfo și Mimì de la finalul actului I. Cei doi tineri se cunosc și își povestesc reciproc despre viața fiecăruia. Apoi în duet, realizează că s-au îndrăgostit unul de celălalt. Prietenii lui Rodolfo, care îl așteaptă afară, îl cheamă să meargă cu ei la cafeneaua Momus. Însă, Rodolfo ar dori să mai rămână cu Mimì în apartament, la căldură. Tânăra îl întreabă pe iubit dacă poate să îl însoțească la cafenea și atunci hotărăsc să plece împreună, cu condiția de a se întoarce tot împreună. Astfel, cei doi îndrăgostiți părăsesc scena. 

Gianpaolo Mazzoli a studiat pianul la Institutul Muzical Luigi Boccherini din Lucca și dirijatul coral la Conservatorul Luigi Cherubini din Florența. De asemenea, a asimilat tainele compoziției de la maeștrii Pietro Rigacci și Gaetano Luporini și a studiat dirijatul orchestral cu Bruno Rigacci și Piero Bellugi. În perioada 1985-2000 a activat ca dirijor de cor la mai multe teatre importante din Italia și totodată a participat la concursuri, unde a fost distins cu numeroase premii.

În calitate de dirijor a colaborat cu ansambluri orchestrale importante, precum Orchestra Operei Națională București, Orchestra Regională din Toscana, Orchestra Simfonică din Bari, Orchestra Festivalului San Gimignano, Orchestra Operei din Sofia, Orchestra Festivalului Puccini de la Torre del Lago și altele. În plus, printre artiștii cu care a avut ocazia să colaboreze se numără nume importante ale scenei lirice: Raina Kabaivnska, Piero Cappuccilli, Andrea Bocelli, Laura Niculescu, dar și instrumentiști de elită: Raphael Wallfisch, Gabor Tarkovi, Francesco di Rosa și așa mai departe.

Repertoriul său dirijoral cuprinde cele mai importante titluri de operă: Falstaff, Rigoletto, Traviata de Giuseppe Verdi, Tosca, La Bohème, Madama Butterfly, Turandot de Giacomo Puccini, Cavalleria Rusticana de Pietro Mascagni, Pagliacci de Ruggero Leoncavallo, dar și lucrări vocal-simfonice: Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven, oratoriul Messiah de Georg Friedrich Haendel, Requiem în re minor de Wolfgang Amadeus Mozart și Misa pentru patru voci de Giacomo Puccini.

Gianpaolo Mazzoli este și compozitor și abordează muzică pentru film și televiziune, precum și musical sau operă pop, așa cum este Cenerentola (Cenușăreasa) care a fost tradusă și pusă în scenă și de către Teatrul de Operetă din București. Totodată, Mazzoli este profesor la Institutul Muzical Boccherini din Lucca și în paralel, susține masterclassuri în diferite centre universitare din întreaga lume. 

Soprana Egyed Apollónia s-a născut la Târgu-Mureș în anul 1985. În anul 2004 a absolvit Liceul de Artă din orașul natal și a continuat studiile la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, la clasa de canto a distinsei profesoare Elena Andrieș. În prezent este solistă la Opera Maghiară din Cluj-Napoca, dar colaborează și cu alte instituții de cultură din țară, precum Opera Națională București și Opera Națională Română Cluj-Napoca și filarmonicile din Satu-Mare, Iași și Cluj-Napoca.

Repertoriul abordat de soprana Egyed Apollónia este unul vast, cuprinzând roluri precum: Manon Lescaut (Manon Lescaut – G. Puccini), Desdemona (Otello – G. Verdi), Leonora (Trubadurul – G. Verdi), Aida (Aida – G. Verdi), Nedda (Paiațe – R. Leoncavallo), Micaela (Carmen – G. Bizet), Freia (Aurul Rinului – R. Wagner), Donna Elvira (Don Giovanni – W.A. Mozart), Rosalinda (Liliacul – J. Strauss II), Örzse (Háry János – Z. Kodály). Repertoriul sopranei este îmbogățit de lucrări vocal-simfonice din creația lui Giuseppe Verdi, Benjamin Britten, Francis Poulenc, Richard Strauss, Ludwig van Beethoven, Zoltán Kodály, Paul Constantinescu și alții. Cariera sopranei a fost încununată și cu distincții la diferite concursuri de renume, precum Concursul Internațional Haricleea Darclée. Egyed Apollónia a participat și la cursuri de măiestrie susținute de: Sherman Lowe, Ionel Pantea, Mariana Nicolesco, Bátori Éva.

Baritonul Florin Estefan a urmat cursurile Facultății de Muzică din orașul său natal, Oradea și din cadrul Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca. Încă din perioada studenției a fost angajat în calitate de solist la Opera Națională Română din Cluj-Napoca. În decembrie 2007 devine absolvent al Cardiff International Academy of Voice, avându-l ca mentor pe tenorul Dennis O’Neill. Odată întors la Cluj-Napoca, preia din anul 2015 funcția de manager general al Operei Naționale Române din Cluj. În anul următor obține și titlul de doctor în muzică la Academia de Muzică din Cluj, ocupând ulterior funcția de lector universitar la catedra de canto a instituției universitare.

În calitate de solist, Florin Estefan a cântat pe scene din România, Grecia, Austria, Italia, Belgia, Cehia, Irlanda, Japonia, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Bulgaria și Egipt. Baritonul abordează un repertoriu complex, câteva dintre rolurile abordate fiind: Evgheni Oneghin (Evgheni Oneghin,  P. I. Ceaikovski), Amonasro (Aida, G. Verdi), Giorgio Germont (La Traviata, G. Verdi), Renato (Un Ballo in maschera, G. Verdi), Rigoletto (Rigoletto, G. Verdi), Contele de Luna (Il Trovatore, G. Verdi), Marcello (La Bohème, G. Puccini), Jack Rance (La Fanciulla del West, G. Puccini), Michele (Il Tabarro, G. Puccini). De asemenea, din repertoriul său vocal-simfonic fac parte: Simfonia a IX-a de L. van Beethoven, Cecilienmesse de J. Haydn, Petite Messe Solennelle de G. Rossini, Carmina Burana de C. Orff și lista poate continua. Cariera sa de interpret s-a îmbinat cu participarea la numeroase concursuri, unde a fost distins cu diferite premii, precum Premiul I la Concursul Național Sabin Drăgoi Timișoara sau premiul I în anul 2003 la Concursul Internațional Hariclea Darclee Brăila.

Tenorul Daniel Magdal s-a născut la Iași și a absolvit cursurile Liceului de Artă Octav Băncilă și ale Academiei de Artă George Enescu, la clasa de canto a maestrului Octavian Naghiu-Alba. După absolvirea studiilor, a fost angajat ca solist la Opera Națională Iași, unde a debutat în rolurile Almaviva (Il Barbiere di Sevilla – G. Rossini), Ernesto (Don Pasquale – G. Donizetti), Nemorino (L’Elisir d’Amore). În anii ce au urmat, Daniel Magdal s-a stabilit în Germania, unde s-a dezvoltat ca tenor lirico-spinto și mai târziu spinto-dramatic. A susținut spectacole pe scenele din Europa, America și Asia, printre cele mai importante scene numărându-se Deutsche Oper Berlin, Semperoper Dresda, Staatsoper Saarbrücken, Staatsoper Hannover, Theater Klagenfurt, Theater Innsbruck, Oper Essen, și Operele de Stat din Praga, Maribor și Sofia. În anul 2004 a debutat la Opera Națională București cu rolul Radames din opera Aida de Giuseppe Verdi. După o lungă colaborare cu instituția din capitală, Magdal a fost angajat ca solist în anul 2018. Repertoriul său cuprinde roluri din operele Aida, La Traviata, Un Ballo in Maschera, La Forza del Destino, Don Carlo de Giuseppe Verdi, Tosca, La Fanciulla del West, Madama Butterfly, Le vili, Turandot de Giacomo Puccini, Lohengrin de Richard Wagner, Le Prophet, Les Huguenots de Giacomo Meyerbeer, Les Troyens de Hector Berlioz, Carmen de Georges Bizet, Samson et Dalila de Camille Saint-Saëns și Rusalka de Antonín Dvořák. De asemenea, Daniel Magdal are în repertoriul său și lucrări scrise de Stanisław Moniuszko, Gabriel Dupont și Mangfred Trojan. Pe lângă repertoriul de operă, tenorul abordează și lucrări vocal-simfonice și lieduri, susținând concerte și recitaluri la New York, Berlin, București și altele.

Hospitality Partner: Astoria

Mobility partner: D&C Oradea

Parteneri și sponsori ai Filarmonicii de Stat din Oradea: Consiliul Județean Bihor, Primăria Municipiului Oradea, Bösendorfer, Episcopia Greco – Catolică de Oradea, Episcopia Romano – Catolică de Oradea Mare, Universitatea din Oradea, Universitatea Emanuel, Inspectoratul Școlar Județean Bihor, Facultatea de Arte, Visit Oradea, Utopium SRL Oradea,STIHL, Optimedia, Vernicolor Romania, Dextra, PMA Invest, Connect Group, Floraria Non Stop Natalie, Dextra, Atelierul Laurei, Thurzó Zoltán, Duran’s

Parteneri media: Zile și Nopți Oradea, Bihoreanul, Crișana și Bihari Napló.

Biletele pentru concert s-au pus în vânzare pe platforma bilete.ro și la Casa de bilete a Filarmonicii de Stat din Oradea.