Sala de concerte „Enescu – Bartók”

CONCERT SIMFONIC

Sibelius & Ceaikovski

Dirijor: Paul Mann

Solist: Artur Kaganovskiy 

În program: 

Jean Sibelius – Concert pentru vioară și orchestră în re minor, op. 47

Piotr Ilici Ceaikovski – Simfonia nr. 4 în fa minor, op. 36

Dirijorul britanic Paul Mann este un invitat regulat al multor orchestre majore din Europa, SUA, Australia și Orientul Îndepărtat, iar în prezent este dirijor principal invitat la Filarmonica Națională din Lviv. Orchestrele cu care a lucrat includ London Symphony Orchestra, Royal Liverpool Philharmonic, Royal Scottish National Orchestra, Bournemouth Symphony, Bergen Philharmonic, Nuremberg Symphony, Lahti Symphony, Ukrainian Festival Orchestra, Luxembourg Philharmonic, Netherlands Radio Philharmonic, St Petersburg Philharmonic, RAI Torino , Verona Arena Orchestra, Flemish Radio, Copenhaga Philharmonic, Orchestra de Bretagne; Orchestrele BBC, Simfonia orașului Birmingham, Orchestra de cameră engleză, Hallé, Britten Sinfonia, Orquesta Ciudad de Barcelona, ​​​​Orquesta Ciudad de Granada, Real Orquesta Sinfónica de Sevilla, Orquesta Sinfónica de Bilbao, printre multe altele.

Paul Mann a dirijat mult în SUA și este un invitat permanent al New York City Ballet, atât la casa lor din Lincoln Center, cât și în turneu la Washington și Los Angeles. Vizitează în mod regulat Australia, dirijând ca invitat Orchestra Simfonică din Melbourne, Orchestra Queensland, Simfonia Tasmania, Simfonia Australian de Vest și Orchestrele Simfonice din Adelaide, precum și Filarmonica Auckland din Noua Zeelandă și Filarmonica din Malaezia.

A intrat pentru prima dată în atenția internațională în calitate de câștigător al primului premiu la Concursul de dirijor Donatella Flick din 1998, în urma căruia a fost numit și dirijor asistent al Orchestrei Simfonice din Londra. Și-a făcut debutul în LSO la scurt timp după aceea; proiectele cu LSO au inclus Concertul Centenarului Duke Ellington la Barbican Hall cu Wynton Marsalis și o colaborare cu legendarul grup rock Deep Purple în două spectacole foarte apreciate ale Concertului pentru grup și orchestră al lui Jon Lord la Royal Albert Hall, DVD-ul live și CD dintre care rămân bestselleruri internaționale. Turneul următor al proiectului a avut patruzeci de concerte în Europa, America de Sud, Mexic și Japonia. De asemenea, a realizat prima înregistrare în studio a Concertului lui Jon Lord, cu Royal Liverpool Philharmonic Orchestra, în colaborare cu regretatul compozitor și cu o distribuție impresionantă de soliști. Asocierea sa îndelungată cu Jon Lord și muzica sa a culminat cu un concert spectaculos la Royal Albert Hall în 2014, în memoria compozitorului, care a murit în 2012.

Paul Mann a fost dirijor-șef al Orchestrei Simfonice din Odense din Danemarca până în 2008, unde a obținut laude critice considerabile și unde a început o carieră distinsă în studioul de înregistrări, realizând numeroase înregistrări dintr-o gamă largă de repertoriu, pentru case de discuri precum Bridge, Warner Classics, Da Capo și EMI. Discografia sa pentru Toccata Classics cuprinde acum peste 25 de discuri apreciate de critici, toate cu un repertoriu rar și neînregistrat anterior, dintre care o mare parte este interpretată în propriile sale ediții recent pregătite.

Artur Kaganovskiy, violonistul de origine rusă a studiat vioara alături de legendarul violonist Isaac Stern. Acesta este recunoscut pentru sunetul său cald și bogat, dar și pentru remarcabila și excepționala tehnică muzicală dezvăluite cu mult tact în interpretările sale. Absolvent al Școlii Juilliard, a studiat cu maestrul Masao Kawasaki. Artur este Câștigătorul premiului I al Concursului Waldo de Mayo și laureat al Premiilor Fritz Kreisler și Joseph Fuchs, tot din cadrul aceleași școli. Artur Kaganovskiy și-a făcut debutul la Carnegie Hall la Stern Auditorium în 2007, interpretând Concertul pentru vioară al lui Elgar, alături de dirijorul David Gilbert și membrii Filarmonicii din New York. Din acel moment, cariera solistică a artistului l-a purtat pe marile scene din Europa, America de Nord și China, colaborând cu diverse orchestre simfonice, inclusiv cu Napa Valley Symphony, Bilbao Symphony Orchestra, The National Symphony Orchestra of Ukraine, Serbian National Philharmonic Orchestra, Transylvania Philharmonic Orchestra (Cluj Philharmonic), The National Chamber Orchestra of Moldova, Oradea Philharmonic Orchestra, Satu Mare State Philharmonic și multe altele.

Violonistul a colaborat și cu artiști precum Pinchas Zukerman, Itzhak Perlman, Shlomo Mintz, Joseph Kaleshtein, Zachar Bron, Grigory Kalinovsky, Joey Corpus, Joseph Silverstein și Michael Tree, James Newton Howard. A înregistrat Concertul pentru vioară de Brahms și Ceaikovski cu National Symphony of Ukraine, înregistrări realizate de Centaur Record. Tot aici a înregistrat și Albumul de Sonate de Schubert pentru vioară solo și pian, împreună cu pianistul Attila Székely. Activitatea artistică îl clasează pe Artur Kaganovskiy ca solist violonist, dirijor, dar și pedagog, deoarece acesta oferă cursuri de masterclass la instituții precum Fundația IKSEV pentru Arte din Izmir, Programul Fundației ESRA din Budapesta, Frost School of Music din Miami State University, USA; Guadalajara University, Mexic. În plus, acesta este și un adevărat maestru restaurator al instrumentului la care performează, un lutier excelent. Artur Kaganovskiy concertează în prezent la o vioară ”Ex-V. Pikayzen” din 1720, realizată de lutierul Carlo Antonio Testore.

Compozitor finlandez de notorietate internaţională, Jan Sibelius s-a orientat, iniţial, spre drept. Doar mai târziu urmează Institutul de Muzică din Helsinki, după care studiază la Berlin şi la Viena. La scurt timp după ce devine profesor de vioară şi de teoria muzicii la Helsinki, se afirmă ca un talentat compozitor, ajungând să fie considerat cel mai important exponent al şcolii naţionale finlandeze. A efectuat turnee în întreaga lume, iar în anul 1914 va preda în SUA, la Boston.

A compus şapte simfonii, numeroase poeme-legende simfonice (Finlandia, En Saga, Legendele din Kalevala), o serie de suite extrase din muzica de scenă scrisă pentru mai multe piese de teatru, un concert şi diverse piese pentru vioară şi orchestră, muzică de cameră.

Concertul pentru vioară şi orchestră în re minor, op. 47 a fost compus de Sibelius în anul 1903, apoi revizuit în anul 1905. A fost prezentat în primă audiţie la Berlin, în luna octombrie 1905, sub bagheta lui Richard Strauss. Compus în spirit neoromantic, concertul nu şi-a croit decât treptat un loc important în repertoriul violonistic şi a obţinut cu greu o adeziune unanimă. Considerată o partitură solistică dificilă ce reclamă o tehnică impecabilă, lucrarea a fost pe nedrept acuzată de convenţionalism, cerebralitate exagerată şi lipsă de substanţă.

Asamblarea liberă a formei apropie lucrarea de o rapsodie în care se menţin cele trei mişcări clasice. Partea I este cea mai interesantă prin complexitatea construcţiei formale. Axată pe trei teme, scriitura violonistică pare improvizată în tonul unei balade. Partea a II-a este o mişcare tradiţională, al cărei lirism ardent decurge dintr-o inspiraţie mediteraneeană (un sejur al compozitorului în Italia); vioara intonează aici o admirabilă melopee care precede dialogul agitat dintre solist şi orchestră. Partea a III-a, de un caracter dansant, este un rondo, în care vioara expune liber, pe fondul unui acompaniament ritmic de o monotonie intenţionată. Un ostinato înăbuşit, mocnit al orchestrei susţine cea mai mare suprafaţă muzicală a acestei mişcări.

Piotr Ilici Ceaikovski s-a înscris la Conservator, unde a studiat pian, flaut, orgă, orchestraţie şi compoziţie, după ce a terminat dreptul, fiind angajat secretar la Ministerul Justiţiei. A activat ca profesor de armonie la Conservatorul din Moscova şi ca dirijor, întreprinzând turnee de concerte în Europa şi America. Creaţia sa cuprinde zece opere (printre care Evgheni Oneghin şi Dama de pică), şase simfonii şi alte lucrări orchestrale, concerte instrumentale şi balete (Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită şi Spărgătorul de nuci).

Ceaikovski a fost considerat cel mai bun simfonist rus al generaţiei sale.  În ciuda distanţării în timp (1877, 1888, 1893), ultimele trei simfonii – ce relevă universul interior al compozitorului, formează un triptic, fiind reunite prin idei psihologice comune (obsesia „fatum-ului”).

Simfonia a IV-a în fa minor op. 36 ilustrează tema fundamentală a lucrărilor simfonice ceaikovskiene – lupta individului pentru a încerca să domine destinul şi eşecul final. Lucrarea a fost dedicată Nadejdei von Meck, protectoarea de care îl lega o neobişnuită relaţie epistolară, condiţionată de acordul de a nu o întâlni niciodată. Terminată la sfârşitului anului 1977, prima audiţie a lucrării (Moscova, 1878, sub bagheta lui N. Rubinstein) nu a cunoscut succesul, fapt care l-a afectat profund pe compozitor. Reluarea lucrării, în acelaşi an, la Petersburg, a fost un adevărat triumf, soldat cu bisarea părţii a III-a.

La baza simfoniei, compozitorul a aşezat un program detaliat, indicând prin propriile cuvinte semnificaţia fiecărei părţi. Astfel, introducerea conţine germenele întregii simfonii: acel fatum – „forţă fatală … suspendată deasupra noastră precum sabia lui Damocles…, invincibilă şi imposibil de modelat”. Pe parcursul părţii I creşte acest „sentiment al absenţei bucuriei şi speranţei… Astfel, toată viaţa umană este o perpetuă alternanţă între realitatea penibilă şi visările de fericire trecătoare”. Partea a II-a „exprimă o altă fază a angoasei…, în care suntem asaltaţi de amintiri…, regretând trecutul”. Partea a III-a „nu exprimă sentimente binedefinite. Sunt arabescuri capricioase, imagini insesizabile în care intrăm în prima fază a beţiei…, când nu ne simţim nici prea veseli, nici prea trişti”. Partea a IV-a este un tablou al unei mari sărbători populare. „Dacă nu găseşti în străfundurile tale nici un motiv de bucurie, priveşte cum se amuză poporul…” – spune compozitorul.

Sponsor principal: Astoria & Queen Mary

Mobility partner: D&C Oradea

Parteneri și sponsori ai Filarmonicii de Stat din Oradea: Consiliul Județean Bihor, Primăria Municipiului Oradea, Episcopia Greco – Catolică de Oradea, Episcopia Romano – Catolică de Oradea Mare, Forumul Cultural Austriac, Universitatea din Oradea, Universitatea Emanuel, Inspectoratul Școlar Județean Bihor, Facultatea de Arte, Liceul de Arte, Visit Oradea, Utopium SRL Oradea, Zile și Nopți Oradea, Broderie cu suflet, Ardevis SRL, Duran’s, Topogeoterm și Street Coffee Roasters

Parteneri media: Magic FM, Radio Vocea Evangheliei, Bihoreanul, Radio Transilvania, Plusz FM și Bihari Napló.