REQUIEM – Brahms

Catedrala Romano – Catolică din Oradea

CONCERT VOCAL – SIMFONIC

REQUIEM – Brahms

Dirijor: Alexey Mikhaylenko

Soliști: Ana Stănescu

             Florin Estefan

 

În program: 

Ein deutsches Requiem (A German Requiem)

Compoziţie de Johannes Brahms

Accesul în Sala de concerte este posibil până la ora 18:55 și la pauza concertului.

 

Alexey Mikhaylenko, dirijor de origine ucraineană, a studiat la Universitatea de Muzică și Artele Spectacolului din Viena cu Mark Stringer (dirijat), Yuji Yuasa (dirijat), Barbara Moser (pian) și Vladimir Kiradjiev (dirijat de operă). În plus, a absolvit cursuri de măiestrie cu dirijori internaționali renumiți, precum Paavo Järvi, Andrés Orozco-Estrada, Teodor Currentzis, Marin Alsop, Kristjan Järvi, Yu Feng și Sabine Meyer (în calitate de clarinetist).

În calitate de instrumentist și dirijor, Mikhaylenko este cofondator al ”Messiaen Quartet” și al ”Vienna Ensemble”. De asemenea, activează în grupul de artiști al agenției de teatru ”Art Partner XXI”, al teatrului ”Hochschule für Schauspielkunst” și al ”Theater der Nations”, în calitate de clarinetist și dirijor. Mikhaylenko este, de asemenea, membru al ”Trio Variabile”. A câștigat șase concursuri internaționale de clarinet și muzică de cameră în Austria, Portugalia, Polonia. Din 2011, Alexey Mikhaylenko este parte integrantă a tinerilor artiști ai Orchestrei Filarmonicii Mării Baltice, sub conducerea lui Kristjan Järvi, în calitate de clarinetist și dirijor asistent. Mikhaylenko a lucrat cu orchestre precum Wiener Symphoniker, Orchestra Simfonică Națională a Danemarcei, Orchestra Filarmonicii George Enescu, Filarmonica Mării Baltice și Orchestra Filarmonicii din Gran Canaria. În ianuarie, 2020, Mikhaylenko a dirijat un turneu de 15 concerte cu Wien Klang Sinfonietta în China.

Aranjamentele din stagiunea 2021/2022 includ reveniri cu Orchestra Simfonică Radio din Viena cu Hila Fahima și programul Belcanto, debuturi cu Orchestra Filarmonicii Gran Canaria (Spania), Orchestra Filarmonicii din Oradea (România), United Soloists (Elveția), concerte cu Filarmonica Mării Baltice (precum și un concert de colaborare între Filarmonica Mării Baltice și Filarmonica din New York), concerte cu Estonian Festival Orchestra și concerte de muzică de cameră cu Trio Variabile și Trio Senza Brio.

Ana Diana Stănescu este soprană și studiază arta cântului la Universitatea Națională de Muzică din București, ajungând acum la finele primului an de Master. Este laureată a numeroase concursuri naționale și internaționale și a susținut concerte pe scenele unora dintre cele mai prestigioase instituții din București, precum Opera Națională din București și Ateneul Român. Vocea ei a ajuns să fie ascultată și apreciată chiar și în îndepărtata China, susținând trei concerte în orașul Shenzhen.

Baritonul Florin Estefan a început studiul cântului vocal la Facultatea de Muzică din Oradea. S-a perfecționat ulterior la Cardiff și Florența, lucrând cu nume mari ai artei scenice, precum Dennis O’Neill, Mariana Nicolesco, Ileana Cotrubaș și Viorica Cortez. Începând cu perioada studenției, Estefan a participat la numeroase concursuri, unde a fotst distins cu diferite premii, enumerând: Premiul I la Concursul Național „Sabin Drăgoi” Timișoara, premiul I în anul 2003 la Concursul Internațional „Hariclea Darclee” Brăila și premiul al II-lea la Concursul Internațional de Canto „Arta Florescu” București. În anul 2005, baritonul a participat la premiera mondială a Integralei Liedurilor de George Enescu din Japonia. Repertoriul baritonului cuprinde atât creații scenice, cât și lucrări vocal-simfonice. Printre rolurile abordate de acesta se numără Enrico din „Lucia di Lammermoor” de G. Donizetti, Marcello din „Boema” și Sharpless din „Madama Butterfly” din creația pucciniană, Germont din „Traviata” de G. Verdi și altele. În prezent, Florin Estefan este solist și manager general al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca și cadru didactic la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”.

Deși compus înaintea întregului șir de creații vocal-simfonice, Requiemul german op. 45, are dreptul de a încheia considerațiile făcute asupra creației lui Brahms, fiind una dintre lucrările ce-i reprezintă în toată cuprinderea gândirea etică și estetică. Pentru a putea pătrunde în semnificația și valoarea acestei impresionante lucrări, se impune a privi prin perspectiva istorică și a fixa câteva coordonate ale momentului în care a fost creată. Procesul simfonismului său, cu viguros sens ascendent, nu se dezminte nici în concepția unei lucrări cu finalitate religioasă cum este cea a Requiemului german, inspirată în totalitate de texte biblice, texte din care compozitorul culege cu migală și remarcabilă responsabilitate etică exemple stimulatoare. Brahms aduce modelul mamei iubitoare și al plugarului harnic ca simbol al vieții și acțiunii. ”Nemurirea” lui Brahms este condiționată de acțiune, de lanțul acțiunilor omenești care construiesc și asigură fericirea. În concepția sa omul însuși, cu forța lui morală, își pregătește propria nemurire, integrându-se prin rolul lui activ în eternitate.

Din punct de vedere arhitectural, Brahms concepe desfășurarea requiemului său pe două mari secțiuni, prima (cuprinzând trei mișcări) fiind o prezentare dramatică; a doua (ultimele patru mișcări) ilustrând extatic intenția consolatoare și întărind îndemnul la acțiune. Peste trăsăturile proprii fiecăreia dintre cele șapte părți (cu o finisare care a făcut posibilă și prezentarea lor izolată sau în grupuri restrânse în concertele bisericești), o perfectă unitate de fond emoțional și concepție stilistică conduc înlănțuirea lor, unitate ce ilustrează o creatoare îmbinare între gândirea preclasică, simfonismul clasic și continuitatea ciclică romantică.

Partea I, în tonalitatea fa major prezintă prima confruntare a lucrării, cea dintre suferințele vieții și bucuria răsplății. Pentru redarea profundului sentiment  de durere care deschide muzica tabloului funebru, compozitorul folosește nuanțe stinse, întunecate, frecvent prezente în paginile epice ale creației sale. Din ansamblul orchestral sunt îndepărtate viorile și clarinetele, al căror colorit timbral luminos nu-și avea locul în pasta sonoră prin care compozitorul dorea să sugereze o lume a nefericirii. Privită în ansamblu, muzica primei părți a Requiemului lui Brahms apare desfășurată pe forma A-B-AB-Av-Coda, în interpretarea integral corală, alcătuind o imagine ce conține în germene ideea lucrării și pregătind înțelegerea mesajului ei. 

În partea a II-a, contrastul dintre suferință și bucurie prinde proporții dramatice. Viața trecătoare, nesiguranța ei, este ideea căreia Brahms îi opune din nou elementul activ, stimulator, desprinzând din textele biblice exemplul plugarului harnic, care ”așteaptă roada cea scumpă a pământului, adăstând-o cu răbdare, până ce primește ploaia timpurie și cea târzie.” Culegerea rodului este ideea ce se impune, idee ce se va afirma ca un fir conductor în întreaga lucrare, ilustrând concepția compozitorului asupra sensurilor vieții.

Partea a III-a opune echilibrului cucerit în jubilația sonoră a finalului părții secunde un conținut de specific pesimism romantic, realizând prin aceasta unul dintre cele mai puternice contraste din ansamblul lucrării. Orchestra acompaniază difuz lamentația solistică (re minor), doar intervenția corală, pe aceeași melodie, pare a întări sensul dramatic al ideii. Remarcabilă este insinuarea motivului principal din tema introducerii orchestrale a primei părți, creând o legătură ciclică directă în desfășurarea muzicii.

Partea a IV-a are o desfășurare integral corală – ca și primele două părți ale lucrării, cu o învăluire orchestrală redusă la compartimentul coardelor, suflătorilor de lemn și 2 corni.

Partea a V-a a lucrării a fost compusă de Brahms în primăvara anului 1868, doi ani după ce valoarea versiunii în șase părți se impusese în viața de concert. Deși introdusă ulterior, muzica este organic integrată în dramatismul ansamblului, continuând firesc atmosfera lirică a mișcării anterioare, prin nuanțe, instrumentație și prin factura melodică. 

Partea a VI-a apare într-o concepție vocal-simfonică extrem de complexă, ceea ce determină o desfășurare în timp mai mare față de toate celelalte părți ale lucrării. Fără să aibă o schemă prestabilită, construcția formei se mulează pe ideile textului biblic, într-o dramaturgie în care se succed patru secțiuni, fiecare dintre acestea având coloritul ei expresiv propriu.

Partea a VII-a este un epilog construit pe elemente ce revin la ideile de pornire ale lucrării, dar pe un alt plan de realizare, plan sprijinit în întregime pe lenta evoluție a procesului dramaturgic muzical anterior desfășurat.




Sponsor principal: Astoria & Queen Mary

Mobility partner: D&C Oradea

Parteneri și sponsori ai Filarmonicii de Stat din Oradea: Consiliul Județean Bihor, Primăria Municipiului Oradea, Episcopia Greco – Catolică de Oradea, Episcopia Romano – Catolică de Oradea Mare, Forumul Cultural Austriac, Universitatea din Oradea, Universitatea Emanuel, Inspectoratul Școlar Județean Bihor, Facultatea de Arte, Liceul de Arte, Visit Oradea, Utopium SRL Oradea, Zile și Nopți Oradea, Broderie cu suflet, Ardevis SRL, Duran’s, Topogeoterm și Street Coffee Roasters

Parteneri media: Magic FM, Radio Vocea Evangheliei, Bihoreanul, Radio Transilvania, Plusz FM și Bihari Napló.

Date

Nov 03 2022
Expired!

Time

7:00 pm - 8:30 pm

Location

Catedrala Romano-Catolică din Oradea
Skip to content